Black Bag nu e genul de film cu urmăriri și explozii. E un thriller de spionaj în care toată tensiunea se construiește la masă, în conversații. George Woodhouse (Michael Fassbender), agent britanic, primește o misiune incomodă: cineva din grupul lui de cinci colegi a trădat serviciul și a scos pe ușa din spate un program clasificat.
Problema e că soția lui, Kathryn (Cate Blanchett), se numără printre suspecți — și ea e la fel de bine pregătită să mintă ca și el. Soderbergh tratează totul cu o detașare ușor ironică, undeva între thriller și comedie neagră. Fassbender și Blanchett sunt foarte buni amândoi — joacă bine, fără exagerări, și asta îi face credibili.
Nu știi niciodată cât din ce spun e sincer și cât e strategie. Filmul are o atmosferă apăsătoare — culori șterse, lumini slabe — și asta îți dă tot timpul senzația că ceva. ..
nu e în regulă. Scenele de la masă sunt bine construite — montajul tot schimbă personajul care pare că are controlul situației. Filmul pierde teren spre final: miza cu dezastrul nuclear pare forțată, iar deznodământul nu se ridică la nivelul așteptărilor.
Dacă te uiți la Black Bag așteptând acțiune, vei fi dezamăgit. Dar dacă ești curios cum arată un film de spionaj în care armele principale sunt cuvintele, merită văzut. E mai mult o poveste despre ce înseamnă să ai sau să nu ai încredere în omul cu care trăiești — mai ales când minciuna face parte din fișa postului amândurora.
Vizionare plăcută!
Fii primul care comentează