Comatogen e o dramă românească bine făcută, un thriller moral tăios care nu te menajează deloc. Alina (Daniela Nane) e asistentă medicală într-un spital de geriatrie și mamă singură. Fiul ei, Radu (Theodor Șoptelea), are 22 de ani, se afundă în datorii din păcănele și pariuri și riscă să ajungă la pușcărie.
Ca să-l scape, Alina face compromis după compromis și minte tot mai mult. În poveste mai intră Pavel (Andrei Aradits), fosta ei iubire din liceu, și Mihaela (Ada Lupu), fiica bogată a unui pictor celebru aflat în comă. Aceleași două zile din București sunt povestite pe rând din perspectiva fiecăruia dintre cei patru, iar fiecare variantă nouă o dărâmă pe cea dinainte.
Daniela Nane duce greul filmului: Alina ei nu e nici victimă plângăcioasă, nici eroină de carton, ci o mamă epuizată, ajunsă la capătul puterilor. Theodor Șoptelea e credibil în rolul puștiului care a învățat să mintă înainte să se maturizeze. Andrei Aradits îl joacă pe Pavel, un agent imobiliar lăudăros, despre care nu știi niciodată ce gândește.
Bucureștiul e filmat fără cosmetizări: blocuri gri, saloane reci de spital, case de pariuri. Filmul nu are coloană sonoră până la generic, iar liniștea face ca fiecare minciună să apese și mai greu. A câștigat premiile Gopo 2026 pentru regie și scenariu, și pe bună dreptate.
Dacă vrei o dramă care te ține cu sufletul la gură și te face să te întrebi cât de ușor te minți singur, Comatogen merită văzut. Vizionare plăcută!








