Forrest Gump este genul de film care îți arată o viață întreagă și te lasă la final cu un nod în gât. Forrest (Tom Hanks) e un băiat din Alabama mai încet la minte, dar cu un suflet mare. Fără să vrea, nimerește în mijlocul istoriei americane: ajunge vedetă în echipa de fotbal american a facultății, luptă în Vietnam, face avere din pescuitul de creveți și, la un moment dat, traversează America alergând.
Totul e spus de pe o bancă din stația de autobuz, ca și cum Forrest și-ar depăna amintirile, iar povestea trece prin trei decenii fără să te piardă pe drum. Tom Hanks a luat Oscarul pentru rolul ăsta și se vede de ce: îl joacă pe Forrest cu demnitate, fără să-ți ceară nicio clipă să-ți fie milă de el. Robin Wright e Jenny, dragostea lui de-o viață, Gary Sinise e locotenentul Dan, Mykelti Williamson e Bubba, prietenul cu creveții, iar Sally Field e mama care îl învață că viața e ca o cutie de ciocolată.
Trucajele care îl pun pe Forrest în imagini de arhivă, lângă președinți adevărați, arată bine și azi. Are și părțile lui mai slabe: pe alocuri e prea sentimental, muzica îți spune mereu ce să simți, iar pe Jenny o vezi doar în frânturi, judecată mai aspru decât ar merita. A câștigat șase Oscaruri, inclusiv pe cel pentru cel mai bun film, dar dincolo de premii rămâne o poveste la care te întorci oricând cu plăcere.
Vizionare plăcută!
Fii primul care comentează