Mercy este un thriller SF cu accente de dramă judiciară a cărui acțiune are loc în Los Angeles-ul anului 2029, într-o lume în care justiția a fost încredințată unei inteligențe artificiale. Povestea îl urmărește pe detectivul Chris Raven, interpretat de Chris Pratt, care se trezește brusc pe banca acuzaților la „Mercy Capital Court” — un tribunal experimental condus integral de o judecătoare AI pe nume Maddox, cu vocea și prezența Rebeccăi Ferguson. Acuzația e grea: uciderea propriei soții.
Probabilitatea de vinovăție stabilită de algoritm la începutul procesului este de 98%, iar Chris are exact 90 de minute la dispoziție ca să-și demonstreze nevinovăția. Ironia e că tocmai el a fost printre polițiștii care au susținut implementarea sistemului Maddox, convins că un algoritm va fi mai corect decât un om. Acum se află de cealaltă parte a ecuației, încercând să convingă o mașină că poate greși.
Cronometrul e vizibil pe ecran, iar reconstrucția nopții crimei se face din fragmente digitale, în timp real, ceea ce dă filmului un ritm aproape sufocant care nu te lasă să te plictisești. Întrebarea pe care Mercy o pune în fundal este una care merită discutată: poate fi un algoritm cu adevărat imparțial sau reflectă, fără să vrea, prejudecățile celor care l-au construit? Pe partea de interpretare, Rebecca Ferguson e cea care duce filmul pe umeri, chiar dacă apare doar ca voce și ca un avatar digital — reușește să transmită o răceală calculată care funcționează perfect pentru rolul unei judecătoare AI.
Chris Pratt se simte parcă mai puțin confortabil într-un rol care îl ține în mare parte pe loc, fără spațiu pentru genul de mișcare și carismă cu care e obișnuit. Formatul screenlife pare uneori forțat, mai ales în scenele care ar fi avut nevoie de respirație, însă ideea de bază e suficient de interesantă cât să te țină atent până la final. Mercy nu e o reușită completă, dar e genul de SF care merită văzut pentru întrebările pe care le ridică, nu neapărat pentru răspunsuri.
Vizionare plăcută!
Fii primul care comentează