Y este o dramă românească curajoasă, care atinge un subiect rar întâlnit în filmele noastre: moștenirea morală a adopțiilor internaționale de după Revoluție. Povestea o urmărește pe Olga, o tânără ce duce o viață confortabilă, susținută de averea bunicii sale. Moartea bunicii schimbă însă totul, lăsând în urmă nu doar bani, ci și o mărturisire grea, care o scoate pe Olga din lumea ei protejată și o trimite să caute adevăruri dureroase despre copiii abandonați în anii '90.
Maria Popistașu este excelentă în rolul principal, reușind să transmită convingător frământările unui personaj prins între dorința de a-și apăra familia și nevoia de a-și împăca propria conștiință. Filmul nu oferă răspunsuri simple, ci te pune față în față cu întrebări incomode despre privilegiu, vină și responsabilitate. Folosirea unor imagini răvășitoare, de arhivă, reale adaugă greutate poveștii și o ancorează în realitate.
Atmosfera este apăsătoare, iar ritmul lent cere puțină răbdare, dar răsplătește spectatorul atent. Pe alocuri, tonul poate părea prea sobru, însă există și momente de umor și cinism care echilibrează drama. Y nu este un film ușor, dar e unul important, care te pune pe gânduri și îți rămâne în minte mult după ce se termină.
Îl recomand celor care caută filme ce provoacă, nu doar distrează. Vizionare plăcută!
Fii primul care comentează