Trei kilometri până la capătul lumii te aruncă în liniștea unui sat din Delta Dunării. Un act de violență sparge calmul și scoate la suprafață frica de „altfel”. Filmul vorbește despre iubirea părinților care devine, brusc, condiționată.
Despre comunități ce își ascund spaimele sub cruci și șoapte, despre corupția care macină tăcut. Pe alocuri, filmul e greu de privit, fiindcă demaschează prejudecăți vechi și mentalități retrograde întâlnite nu doar în satele noastre, ci oriunde frica de diferență e lege. Actorul principal joacă firesc, fără gesturi mari.
Cadrele largi, pline de apă, contrastează cu aerul sufocant din case. Tăcerile lungi apasă mai tare decât țipetele. Drumul până la final e greu, dar merită.
Te face să te întrebi cât curaj ai tu să-ți aperi identitatea. O dramă intensă, sinceră, ce rămâne cu tine mult după generic. Vizionare plăcută!
