Ready Player One (Să înceapă jocul) e un film de spectacol, nu unul despre oameni, și e bine să știi asta de la început. În 2045 lumea arată jalnic, cu cartiere de rulote stivuite una peste alta, așa că mai toți își petrec zilele în Oasis, o lume virtuală unde poți fi cine vrei. Când creatorul ei, Halliday, moare, lasă în urmă o vânătoare de comori: trei chei ascunse în joc, iar la capăt controlul asupra Oasis.
Wade (Tye Sheridan) intră în cursă alături de Samantha (Olivia Cooke) și Aech (Lena Waithe), împotriva unei corporații conduse de Sorrento (Ben Mendelsohn), care vrea Oasis ca să-l umple de reclame. Cursa de mașini de la început e cea mai bună bucată de acțiune de aici, fără pic de muzică pe fundal, doar cu zgomotul motoarelor, iar secvența din hotelul Overlook, refăcut cadru cu cadru după Strălucirea, e momentul care rămâne. Partea slabă sunt personajele: Wade se îndrăgostește cât ai clipi, iar dincolo de câteva scene de acasă nu afli mare lucru despre el.
Ultima jumătate de oră se cam lungește. Și mai e ceva: filmul trăiește din referințe la jocurile și filmele anilor '80 și '90. Dacă le prinzi, te distrezi copios.
Dacă nu, rămâne un film de acțiune bine făcut și cam atât. N-are ce căuta pe un laptop: dă sunetul tare și ia-ți un ecran cât mai mare. Vizionare plăcută!
Fii primul care comentează