Gravity nu are extratereștri și nici bătălii cu nave uriașe. Sunt 91 de minute în care doi oameni încearcă să rămână în viață pe orbită, după ce resturile unui satelit distrus le fac praf naveta. Ryan Stone (Sandra Bullock) e la prima ei misiune și tocmai monta un aparat nou pe telescopul Hubble când a început dezastrul.
Lângă ea e Matt Kowalski (George Clooney), un astronaut experimentat, aflat la ultimul lui zbor, genul care face glume tocmai când situația e cea mai gravă, iar Ed Harris se aude doar ca vocea de la Houston. Mai tot filmul o vezi doar pe Bullock — se sufocă, se izbește de pereți, se prinde de ce apucă — și ține singură toată tensiunea. Ce impresionează cel mai tare e felul în care e filmat totul: secvențe lungi, fără nicio tăietură, în care camera se rotește odată cu ea și ajunge până în cască, ca și cum ai privi tu prin vizor.
Sunetul face jumătate din treabă, fiindcă în spațiu exploziile nu se aud, iar liniștea aia sperie mai rău decât orice zgomot. Nu e chiar fără cusur: povestea de acasă a lui Stone e strecurată cam brusc, iar câteva replici explică lucruri care se vedeau oricum. A luat șapte premii Oscar, majoritatea pentru cum arată și cum sună, și se înțelege repede de ce.
E genul de film care nu are ce căuta pe ecranul telefonului. Vizionare plăcută!
Se încarcă comentariile…