Avatar rămâne genul de film pe care nu-l ții minte pentru replici, ci pentru felul în care te face să intri complet în lumea lui. Povestea nu este greu de anticipat și are multe elemente familiare: eroul ajunge într-un loc nou, învață regulile, își schimbă perspectiva și ajunge prins între două tabere. Din punctul ăsta de vedere, filmul nu surprinde foarte tare.
Dar unde câștigă clar este la experiență. Pandora arată superb chiar și azi, iar universul creat aici are o forță vizuală rară. Natura, culorile, creaturile și senzația aceea de legătură dintre personaje și planetă fac ca totul să pară viu.
Aici este marele merit al filmului: te face să simți că nu doar privești, ci că ești acolo. Și partea emoțională funcționează, chiar dacă uneori apasă cam evident pe anumite butoane. Mesajul ecologic nu este subtil, dar rămâne eficient și ușor de înțeles.
În plus, contrastul dintre lumea rece a oamenilor și armonia de pe Pandora este prezentat foarte clar. Pe scurt, Avatar nu este un film extraordinar prin scenariu, dar este unul dintre acele blockbustere care transformă mersul la film într-o experiență. Merită revăzut mai ales pentru spectacolul vizual, care încă arată impresionant.
Vizionare plăcută!
Fii primul care comentează