Demolition (Demolat) pornește de la o întrebare simplă și tulburătoare: ce faci când ar trebui să suferi, dar nu simți nimic? Davis Mitchell este un bancher de investiții din New York care își pierde soția într-un accident de mașină. Problema lui nu e durerea, ci lipsa ei — nu poate plânge, nu simte niciun gol în piept, iar tocmai asta îl sperie mai tare decât pierderea în sine.
Totul pornește de la un automat de dulciuri stricat din spital, în noaptea accidentului. Davis începe să scrie scrisori de reclamație către firma care deține automatul, iar rândurile lui se transformă, pe nesimțite, în mărturisiri despre viața și căsnicia lui. Karen, femeia de la serviciul clienți care îi citește scrisorile, îl sună într-o noapte, și între ei se leagă o prietenie ciudată, care îl apropie și de Chris, fiul ei adolescent, un puști rebel ce încă își caută locul în lume.
Între timp, Davis ia în serios un sfat al socrului său — ca să repari ceva, trebuie mai întâi să demontezi totul și să vezi ce contează cu adevărat — și chiar începe să demonteze: frigiderul, computerul, ușile, apoi propria casă. Ce diferențiază filmul de alte drame despre pierdere e că refuză lacrimile și scenele melodramatice; e o poveste despre doliu care merge pe un drum ocolit, cu umor negru și momente aproape absurde. Jake Gyllenhaal convinge pe deplin în rolul principal și duce filmul pe umerii lui, trecând de la o detașare rece la izbucniri neașteptate fără să pară fals nicio clipă.
Naomi Watts aduce căldură în rolul femeii de la celălalt capăt al scrisorilor, iar Chris Cooper dă greutate personajului socrului îndurerat. Regizat de Jean-Marc Vallée, cel din spatele filmelor Dallas Buyers Club și Wild, filmul are o atmosferă caldă și stranie în același timp. Punctul slab e chiar tonul: răceala personajului și ritmul care sare de la o scenă la alta pot să îndepărteze o parte din spectatori, iar unora filmul li se poate părea prea excentric.
Demolition e pentru cei care caută o dramă diferită, cu umor pe muchie și o interpretare memorabilă, nu o poveste clasică despre suferință. Dacă ești deschis la un film care privește doliul altfel decât ești obișnuit, merită să îi acorzi o șansă. Vizionare plăcută!
Bun filmul .