N-am Avut de Ales N-am Avut de Ales (No Other Choice) îl urmărește pe Man-su, un om care a muncit douăzeci și cinci de ani în aceeași fabrică de hârtie și care credea că viața lui e așezată pe un făgaș. Are casă, soție, copii și un domeniu pe care-l cunoaște în detaliu — tipuri de celuloză, presiuni, rețete pe care nimeni altcineva din birou nu le mai stăpânește la fel de bine. Apoi, într-o ședință scurtă, totul se prăbușește.
E concediat fără explicații care să țină. Îi promite familiei că găsește ceva în trei luni și pleacă încrezător la interviuri. Trec lunile, trece un an, iar piața îl respinge politicos de fiecare dată — e prea specializat, prea în vârstă, prea dintr-un domeniu care moare.
Frustrarea se transformă în calcul, iar Man-su, om obișnuit să rezolve probleme tehnice, începe să trateze propria criză exact așa: ca pe o ecuație. Concluzia la care ajunge e atât de absurdă încât îți vine să râzi, dar atât de logic construită încât te sperie. Lee Byung-hun joacă totul cu o liniște care îți dă fiori — un tată de familie politicos, atent la detalii, care face fiecare pas cu aerul cuiva care doar își îndeplinește datoria.
Son Ye-jin, în rolul soției, ține filmul în echilibru printr-o ambiguitate care te urmărește mult după final: nu știi niciodată exact cât înțelege și cât alege să nu înțeleagă. Dincolo de poveste, e o comedie despre cât de ușor își construiește un om bun justificări pentru lucruri îngrozitoare, când simte că familia lui depinde de asta. N-am Avut de Ales e pentru spectatorii cărora le plac filmele care amestecă umorul negru cu disconfortul moral și care nu se sperie de personaje principale dificil de simpatizat.
Vizionare plăcută!
Fii primul care comentează