Prometheus este filmul cu care Ridley Scott, regizorul primului Alien, se întoarce după mai bine de treizeci de ani în universul care l-a făcut celebru. Acțiunea se petrece la finalul secolului XXI. Doi cercetători, Elizabeth Shaw și Charlie Holloway, descoperă că mai multe civilizații antice, care nu aveau cum să comunice între ele, au lăsat în urmă același desen: niște oameni care arată spre aceleași stele.
Ei cred că este o invitație, o hartă lăsată de cei care ne-au creat. Așa pornește nava Prometheus, finanțată de miliardarul Peter Weyland, spre o lună îndepărtată, în căutarea răspunsului la cea mai veche întrebare a omenirii: de unde venim și cine ne-a făcut? Ce găsesc acolo nu seamănă deloc cu ce sperau.
Filmul arată superb — peisajele pustii ale planetei, interioarele reci ale navei și construcțiile uriașe lăsate de o civilizație necunoscută creează o atmosferă apăsătoare, în care simți tot timpul că ceva nu e în regulă. Cel mai bun lucru din film este robotul David, jucat de Michael Fassbender: un personaj politicos și calm, pe care nu știi niciodată cum să-l citești. Noomi Rapace, în rolul cercetătoarei Shaw, ține filmul pe umerii ei și convinge în scenele grele.
Partea slabă o știe oricine a văzut filmul — poveștii îi scapă logica pe alocuri, iar unele personaje iau decizii greu de explicat pentru niște oameni de știință. De aceea Prometheus a împărțit publicul în două. Pentru echipa Film-Bun rămâne însă un film care merită văzut, mai ales dacă îți plac întrebările mari despre originea vieții și atmosfera de groază din spațiu.
Nu se ridică la nivelul lui Alien, dar te ține cu ochii pe ecran și îți dă de gândit mult timp după final. Vizionare plăcută!
Fii primul care comentează